Drogul Zholdak. Farfuria cu îngeri (II) – Viaţa cu un idiot

Îngerul cu marijuana

“Asemenea mie şi tu
Trăieşti într-o singurătate
Pe care doar îngerii ştiu
Umili, între aripi s-o poarte.”

Poezia lui Emil Brumaru pe care probabil Zholdak nu o ştie poartă în patru versuri esenţa spectacolului de la Sibiu. Singurătatea este boala lumii moderne, cu varianta agravantă, singurătatea în cuplu. Alienarea contemporană ca sindrom al unui sfârşit intuit al umanităţii se bazează tocmai pe însingurare. Cu cît suntem mai mulţi cu atât suntem mai singuri. Incomunicarea este doar simptomul, singurătatea este boala. Dacă pentru om este o tară, pentru divinitate este un atribut. Singurătatea este privilegiul îngerilor, sfinţilor şi al lui Dumnezeu unul. Unicitatea, adjectiv divin, implică singurătatea suverană. Dacă la Dumnezeu singurătatea este rai, la oameni este iad. Între aceste două opoziţii absolute, fiinţa umană are la îndemână o singură formă de apărare: iubirea. Adică exact ceea ce pierd personajele din Viaţa cu un idiot. Medierea între lumi o fac îngerii (“înger” înseamnă mesager). Conform credinţei, îngerii locuiesc în Sferele Cereşti, printre care şi Paradisul. Acesta “are forma” unui dreptunghi în care se afla pomul vieţii ale cărui laturi sunt apărate de o sabie de foc. Şi uite cum copacul zholdakian, prezent pe scenă doar ca trunchi (al cărui frunziş se vede pe ecran) şi sabia din Kill Bill capătă înţeles.
Sunt multe astfel de semne suspecte de interpretări pe diverse paliere de profunzime. Regizorul amintea de spălatul covorului care ar avea în tradiţia persană conotaţie erotică. Dar laptele cu care soţul se spală lasciv-furios când înţelege că este înşelat are o explicită implicaţie sexuală dată de însuşi Zholdak (laptele apare şi alte spectacole ale sale cu aceeaşi conotaţie).

Şi tot Emil Brumaru scrie:

“Doamne, nu-mi opri pe suflet
Fluturii bătuţi în cuie
Lasă-mi-i să se mai zbată
În lumina amăruie”
Dublul Mefisto cîntă ironic Îngeraş, nu mai ai aripioare. Îngerul se ghemuieşte plângînd între aripi. Me gustas tu, cîntă ea / el cu ţigara (de marijuana?) aprinsă. Fulgi însîngeraţi pe farfurie bîntuie în visele soţiei. Je ne t’aime plus, mon amour. Îngerul moare în rochie de mireasă cu mănuşi negre. Soţia cu fundiţe şi şosetuţe albe îşi îngroapă inocenţa. Înaintea morţii, întreaga viaţă îţi trece prin faţa ochilor. Me gustas tu… Gustul morţii este gustul de carne crudă.

Unelte ‹ Si Ingerii Simt Durerea… — WordPress

Citeste,inchide ochii,gandeste,acum deschide-i si scrie

Cine Sunt Ingerii?

Cuvântul “înger” derivă din grecescul “angelos” care înseamnă “mesager”. După cum ne sugerează şi numele lor, îngerii au rolul de a intermedia relaţia omului cu Dumnezeu, transmiţând mesajele de la Divinitate către om şi invers, de la om către Dumnezeu. Dar ei nu sunt doar nişte simpli mesageri în înţelesul strict al cuvântului ; ei au sarcina şi de a ne ghida şi susţine pe lungul drum al vieţii.

Îngerii reflectă perfecţiunea divină: bunătate şi generozitate infinită, fiind capabili de o dragoste nelimitată şi beneficiind mereu de o mare fericire pe care doresc să o împărtăşească cu noi. Ei cunosc instantaneu consecinţele nenumărate ale unui principiu sau miile de faţete ale realităţii. Cunosc secretele naturii, stăpânesc legile care guvernează Universul, sunt păstrătorii unei ştiinţe foarte vaste şi a unei înţelepciuni infinite. Ei lucrează constant pentru binele omului, întotdeauna şi pretutindeni. Chiar dacă noi nu percepem prezenţa lor şi nu le acordăm nici un gând, îngerii veghează asupra noastră în orice clipă, ne ajută în momentele dificile şi ne apără de tot felul de pericole.
Îngerii se află pretutindeni: ei veghează asupra caselor, ne însoţesc în călătorii, sunt alături de persoanele care suferă şi care au nevoie de susţinere şi consolare în momentele de descurajare. Nefiind îngrădiţi de legile impuse de materie, ei se pot deplasa cu o viteză inimaginabilă pentru noi, care suntem constrânşi de legile spaţiului şi ale timpului ; este suficient să ne gândim la ei şi imediat sunt alături de noi, gata să ne ofere ajutorul lor preţios.

În întreg Universul, fiecare înger are atribuţii precise. Galaxiile, planetele, stelele sau, dacă vorbim de lumea în care trăim, oceanele, râurile, oraşele, naţiunile, sunt încredinţate supravegherii îngerilor. Pentru a-şi îndeplini misiunea pe care o au pe Pământ, ei se consacră foarte mult pentru ghidarea şi protecţia oamenilor

Încă de la naştere, fiecare fiinţă umană este lăsată sub protecţia unui înger care are sarcina precisă de a o asista în orice moment al vieţii sale, fără s-o abandoneze niciodată. Fiecare persoană are deci propriul său înger păzitor, indiferent de rasă, cultură sau religia de care aparţine. Chiar şi persoanele care spun că sunt atee, materialiste convinse sau cele care refuză să creadă într-o altă dimensiune decât cea terestră, au un înger personal.

Dar ce face mai precis îngerul nostru păzitor? Probabil că n-o să ştim niciodată cu precizie în cursul vieţii noastre terestre. Nu ştim niciodată exact cât de mult veghează şi câte fac pentru noi proprii părinţi pe care îi cunoaştem şi îi percepem fizic, cum am putea şti precis câte fac îngerii care nu sunt vizibili ochilor noştri fizici ? Dar, dintre numeroasele lucruri pe care le fac, putem enumera câteva dintre ele.
Îngerul nostru personal ne fereşte de pericolele care ne pândesc fără ca noi măcar să le bănuim ; ne îndeamnă să ne deschidem către ceea ce este bun şi să evităm răul ; are sarcina de a transmite mai departe rugăciunile noastre şi intervine neobosit pentru ca noi să primim întotdeauna dragostea divină

În împrejurări particulare, îngerul păzitor se manifestă şi sub aparenţe perceptibile nouă, iar când este absolut necesar, poate lua formă umană pentru a disipa confuzia şi dezorientarea celui căruia i-a fost dat să-l vadă. Numeroase persoane care au intrat în contact cu îngerii îi descriu ca fiind creaturi înaripate, radiind de lumină şi schimbându-şi fără încetare culoarea şi forma. Relatările celor care spun că au întâlnit un înger într-un moment particular al vieţii lor sunt destul de diferite. Aceste persoane vorbesc în general despre fiinţe în carne şi oase care le-au ajutat în situaţii de urgenţă, pentru ca ulterior să dispară în mod misterios. Nimic nu ne împiedică să credem că persoanele întâlnite aparent întâmplător într-un moment al vieţii (poate chiar în circumstanţe banale) ar putea fi îngeri : fiinţe cu care ne intersectăm în drumul nostru şi care, înainte de a pleca, au rostit cuvinte potrivite pentru a ne lumina şi a ne modifica profund viaţa.

Inger Si Demon

Noaptea-n Doma întristata, prin lumini îngalbenite
A facliilor de ceara care ard lânga altare �
Pe când bolta-n fundul Domei sta întunecoasa, mare,
Nepatrunsa de-ochii rosii de pe mucuri ostenite,

In biserica pustie, lânga arcul în parete,
Genuncheata sta pe trepte o copila ca un înger;
Pe-a altarului icoana, în de raze rosii frângeri,
Palida si mohorâta Maica Domnului se vede
O faclie e înfipta într-un stâlp de piatra sura;
Lucii picaturi de smoala la pamânt cad sfârâind
Si cununi de flori uscate fâsâiesc amirosind
S-a copilei rugaciune tainic, soptit, murmura.

Cufundat în întuneric, lânga-o cruce marmurita,
Intr-o umbra neagra, deasa, ca un demon El vegheaza,
Coatele pe bratul crucii le destinde si le-asaza,
Ochii cufundati în capu-i, fruntea trista si-ncretita.

Si barbia lui s-apasa de al pietrei umar rece,
Parul sau negru ca noaptea peste-al marmurei brat alb;
Abia candela cea trista cu reflectul ei roz-alb
Blând o raza mai arunca ce peste-a lui fata trece.

Ea un înger ce se roaga � El un demon ce viseaza;
Ea o inima de aur � El un suflet apostat;
El, în umbra lui fatala, sta-ndaratnic rezemat �
La picioarele Madonei, trista, sfânta, Ea vegheaza.
Pe un mur înalt si rece de o marmura curata,
Alba ca zapada iernei, lucie ca apa lina,
Se rasfrânge ca-n oglinda a copilei umbra plina �
Umbra ei, ce ca si dânsa sta în ruga-ngenucheata.

Ce-ti lipseste oare tie, blond copil cu-a ta marire,
Cu de marmur-alba fata si cu mâinile de ceara?
Vad � o negura diafana mestecata-n stele; � clara
E privirea-ti inocenta sub a genelor umbrire;
Ce-ti lipseste sa fii înger � aripi lungi si constelate.
Dar ce vad: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde?
Doua umbre de aripe ce se misca tremurânde,
Doua aripe de umbra catre ceruri ridicate.
O, nu-i umbra ei aceea � este îngeru-i de paza;
Lânga marmura cea alba vad fiinta-i aeriana.
Peste viata-i inocenta, viata lui cea sfânta plana,
Lânga dânsa el se roaga, lânga ea îngenuncheaza.

Dar de-i umbra ei aceea � atunci Ea un înger este,
Insa aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate;
Muri sfintiti de-a omenirii rugaciuni îndelungate
Vad aripele-i diafane si de dânsele dau veste
Te iubesc! � era sa strige demonul în a lui noapte,
Dara umbra-naripata a lui buze le înmoaie;
Nu spre-amor,spte-nchinaciune el genunchii-si încovoaie
Si asculta dus din lume a ei dulci si timizi soapte.

Bine Ai Venit Pe Blogul Meu

W3lcomme To Hell